Drepturile asupra unei mărci pot fi transmise prin cesiune, licență, fuziune, pe cale succesorală, în temeiul unei hotărâri judecătorești sau prin orice altă modalitate prevăzută de lege pentru transferul dreptului de proprietate. De asemenea, executarea silită a debitorului, titular al mărcii, este considerată o formă de transmitere a drepturilor, în condițiile legii.
Înscrierea transmiterii drepturilor asupra unei mărci aflate în litigiu se suspendă până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești pronunțate în cauză. Drepturile asupra mărcii pot fi transmise prin cesiune, independent de transmiterea fondului de comerț în care aceasta este încorporată.
Cesiunea trebuie realizată în formă scrisă și semnată de părțile contractante, sub sancțiunea nulității, cu excepția situațiilor în care aceasta rezultă dintr-o hotărâre judecătorească sau din executarea unor obligații contractuale.
Cesiunea poate privi totalitatea produselor sau serviciilor pentru care marca este înregistrată sau doar o parte dintre acestea. Cu toate acestea, cesiunea, chiar și parțială, nu poate limita teritorial utilizarea mărcii pentru produsele sau serviciile la care se referă.
În cazul transmiterii integrale a patrimoniului titularului mărcii, transferul are ca efect și transmiterea drepturilor asupra mărcii, cu excepția situațiilor în care există o convenție contrară sau aceasta rezultă în mod evident din împrejurări. Transmiterea unor elemente izolate din patrimoniul titularului nu afectează calitatea de titular al dreptului asupra mărcii.
Mărcile identice sau similare, aparținând aceluiași titular și utilizate pentru produse sau servicii identice ori similare, nu pot fi transmise prin cesiune decât în totalitate și numai către o singură persoană, sub sancțiunea nulității actului de transmitere. #UtilIP
”
