Titularul unei mărci poate renunța la drepturile asupra acesteia pentru toate sau numai pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată. Renunțarea la marcă se declară în scris la OSIM de către titularul mărcii sau de către persoana împuternicită de acesta. Drepturile asupra mărcii încetează, pentru produsele sau serviciile vizate, la data înscrierii renunțării în Registrul mărcilor. 

În cazul în care asupra mărcii este înregistrată o licență, renunțarea poate fi înscrisă numai dacă titularul mărcii dovedește că a notificat licențiatul cu privire la intenția de a renunța la marcă.

Dacă în Registrul mărcilor sunt înscrise garanții reale sau măsuri de executare silită, renunțarea la marcă poate fi înscrisă numai cu acordul beneficiarului garanției sau după radierea acestor măsuri.

Orice persoană interesată poate solicita, în cursul duratei de protecție a mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de marcă, în următoarele situații:

• dacă, într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani de la finalizarea procedurii de înregistrare, marca nu a fost utilizată efectiv pe teritoriul României pentru produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată și nu există motive justificate pentru neutilizare;

• dacă, după înregistrare, marca a devenit desemnarea uzuală în comerț a produsului sau serviciului pentru care a fost înregistrată;

• dacă, prin utilizarea mărcii de către titular sau cu consimțământul acestuia, marca a devenit susceptibilă să inducă publicul în eroare, în special cu privire la natura, calitatea sau proveniența geografică a produselor sau serviciilor;

• dacă marca a fost înregistrată pe numele unei persoane care nu avea calitatea de solicitant sau titular.

Este considerată utilizare efectivă a mărcii, printre altele:

• utilizarea mărcii într-o formă ușor diferită de cea înregistrată, dacă elementele modificate nu alterează caracterul distinctiv al mărcii;

• imposibilitatea utilizării mărcii din motive independente de voința titularului (de exemplu, restricții la import sau alte măsuri ale autorităților publice);

• aplicarea mărcii pe produse sau ambalaje exclusiv pentru export;

• utilizarea mărcii de către un terț cu consimțământul titularului sau de către persoane autorizate să utilizeze o marcă colectivă ori de certificare.

Titularul nu poate fi decăzut din drepturi dacă, după expirarea perioadei de 5 ani de neutilizare și înainte de introducerea cererii de decădere, marca a fost utilizată efectiv.

Totuși, dacă utilizarea mărcii începe sau este reluată cu cel mult 3 luni înainte de introducerea cererii de decădere, această utilizare nu este luată în considerare dacă pregătirile au început doar după ce titularul a aflat că ar putea fi introdusă o astfel de cerere. Dovada utilizării mărcii revine titularului, care o poate face prin orice mijloc de probă.

Decăderea produce efecte de la data introducerii cererii de decădere, însă instanța poate stabili, la cererea uneia dintre părți, o dată anterioară de la care a intervenit motivul de decădere. #UtilIP